O raza de soare

Cu mâna întinsă către tavan, realizez ce se întamplase. Tu nu eşti aici... Las mâna jos, şi mă întorc cu spatele la geam. Închid ochii, dar îţi şoptesc "mi-e dor de tine"... Cum de nu eşti aici? Totul a început cu seara în care te-am zărit în troleu. 

Era vară, şi mă retrăgeam către casă. Controlorul trece pe lângă mine şi îmi cere biletul. Il dau, îl rupe la capăt, şi îşi continuă căutarea de clandestini. În momentul în care se dă din faţa mea, te zăresc pe partea cealaltă a troleului. Erai atât de frumoasă, şi atât de tristă. Priveai lung pe geam de parcă aşteptai să vină cineva şi să îţi dea un sărut care să te trezească la realitate. În momentul acela îmi doream cu toată inima ca eu să fiu cel la care te gândeşti... Dau să mă ridic, dar simt cum picioarele mi se înmoaie şi cad înapoi ţintuit parcă în scaun. "Oare ce să-i zic?"

Scenariul numărul 1: 

Eu: Bună, e liber locul de lângă tine?

Ea: Nu. Poţi să te aşezi.

Eu: Ştiu că nu e treaba mea, dar mă întrebam cum de un chip frumos ca al tău e mângâiat de o lacrimă rece ca cea pe care o văd acum pe obrazul tău?

Ea: Nici eu nu ştiu. Poate din cauză că sper că într-o zi, voi avea şi eu noroc şi să am parte de o inimă fericită.

Eu: În staţia următoare e o cofetărie foarte bună. Dacă vrei, te invit la o îngheţată şi să-mi mai povesteşti un pic.

Ea: Mi-ar plăcea, îmi spune privindu-mă în ochi, zâmbind.

Sfârşit.

Prind curaj după ce îmi imaginez conversaţia, mă ridic, fac un pas, doi, şi apoi în minte îmi mai vine un scenariu.

Scenariul numărul 2:

Mă aşez pe locul liber de lângă ea.

Eu: Ce vreme frumoasă a fost astăzi.

Ea nu schiţează niciun gest. Priveşte în continuare lung pe geam.

Eu: Ştii cumva ce staţie urmează?

Ea oftează, şi rămâne îngândurată. Ignorat cu desăvârşire, mă ridic, şi mă întorc pe scaunul meu.

Sfârşit.

Îmi dau în minte o palmă, parcă încercând să mă îmbărbătez. "Nu are cum să fie atât de rău". Zâmbind mă îndrept spre Ea, decis să aplic Scenariul 1. Totul decurge cum trebuie, şi reuşesc să o conving să vină la o prăjitură. Troleul se opreşte şi noi suntem în faţa uşilor care tocmai se deschid larg. Cobor primul şi mă întorc cu privirea sperând să o zăresc pe ea urmându-mă.... Însă tot ce văd, e mâna mea întinsă către tavanul garsonierei, şi soarele cald care îmi mângâie chipul. Acelaşi vis, aceeaşi fată, aceeaşi finalitate... "De ce nu esti lângă mine"...

Ganduri din fata calculatorului (II)

Stateam si ma gandeam cu ce oare se aseamana o relatie cel mai bine. Si raspunsul este, o manusa. Cum cu o manusa? Simplu :)

Exista in mai multe variante si culori, dupa cum fiecare are nevoie. Se potriveste exact cu persoana care are nevoie de ea (de unde si vorba "se potriveste ca o manusa"). Tine de cald si apara de durere, taieturi (si alte rele care ne inconjoara cand avem de-a face cu lumea zi de zi). Insa cea mai mare asemanare, e ca daca o rupi sau o gauresti, o pierzi pentru totdeauna, deoarece chiar si daca ai coase-o, ea nu va mai fi niciodata ce a fost candva.

Rezolutie pentru 2013

Incep prin a va ura un an 2013 mai bun decat 2012, presarat cu cat mai multe momente frumoase. In general, in perioada asta, toata lumea isi pune cate o rezolutie pe care urmeaza sa o implineasca in anul ce abia a inceput. Tu ti-ai propus ceva?

Eu mi-am propus sa ma regasesc pe mine. Suna ciudat, dar de multi ani, simt ca nu mai sunt eu insumi. Parca ma adaptez mereu situatie, si de fiecare data, pierd cate un pic de mine. Acum simt ca am pierdut atat de mult, incat nu mai am nimic de dat. Cum poti sa iti doresti sa ai oameni in jurul tau, sau langa tine, cand nu ai ce sa le dai? (nu ma refer financiar desigur, ci spiritual)

Voi ce v-ati propus? Ce ati vrea sa faceti in 2013 astfel incat sa va fie mai bine?

Urari pentru Craciun

Sarbatori fericite tuturor celor ce mi-au facut placerea de a citi ce am postat eu pe aici, si multumesc mai ales celor care mi-au si lasat o impresie despre cum li s-a patur.

Craciun fericit tuturor si cadouri cat mai multe si frumoase de la Mos. Multa sanatate, multa relaxare, multe clipe de pus la inima.

Multumesc din nou tuturor din partea mea. Si o seara placuta.
Silviu.

Oda unui sentiment frumos

E noapte afara, o noapte placuta de vara. Nu pot dormi, deoarece nu i-am auzit vocea astazi, si ceva in mine nu pare in regula. Inima mea nu are stare, si imi cere socoteala cu fiecare bataie a ei. "De ce nu o pot auzi, de ce nu e aici langa mine?". Stiu ca inima da vina pe mine, ca eu sunt cel care ar fi trebuit sa o tina langa mine, insa nu am putut... Mi-e dor sa o vad langa mine, sa imi vad zambetul de cristal in ochii ei... Mi-e dor sa isi lase inima in grija mea, si eu pe a mea in mainile ei... 

Inchid ochii, si o iau incet la pas printre amintiri... Atat de multe, atat de frumoase, atat de departate... Ma uit la ceas, sperand sa fie aproape dimineata, insa au trecut doar 5 minute. E miezul noptii. 

Ma dau jos din pat, deschid geamul larg, si privesc cerul innorat. Un vanticel bate incet, si imi aminteste de briza marii. Ma si pot imagina pe nisipul cald al unei plaje, la umbra unui palmier, privind oceanul in care ea innota. Zambesc. O vad iesind din apa pe jumatate. Intinde mana, si jucausa, ma cheama catre ea. Zambesc, ma ridic, si cu fiecare pas care il fac catre apa, dau jos cate o haina de pe mine. Pasesc in apa...

Imi revin la realitate cand o ambulanta isi face simtita prezenta. Oceanul dispare, nisipul se scurge printre degetele mele. Si odata cu ele, si ea dispare. Oftez si ma intreb: "Oare te gandesti la mine?". Zambesc, si ma asez din nou in pat, adormind cu gandul la tine.

Telefonul ma trezeste brusc. Fara sa vad cine e, raspund. E vocea ei. 

-Buna, te-am trezit?

-Nu, tocmai ma asezasem in pat. Nu prea puteam dormi. Ce mai faci?

-Bine. Vroiam sa iti aud vocea.

Cand au auzit aceste cuvinte, inima incepe sa imi bata ca nebuna. Zambesc si ea simte asta. Imi revin, si cu o voce gingasa ii soptesc:

-E vina mea. Tocmai ma gandeam la tine, si cred ca ti-am transmis si tie starea asta.

-Deci e vina ta ca nu ai intrat in apa cand te-am chemat?

-Da, m-a trezit o ambulanta. Stai, de unde stii...

-Pentru ca eu sunt cea care te-a chemat in apa...

Ceasul suna. E 07:00. Ma trezesc buimac, si ma duc repede la telefon. Ma uit in agenda. Ultimul apel de la tine este de acu 3 zile.

Trist, dar cu un zambet pe buze, imi zic "A fost doar un vis". Agale ma ridic, ma indrept spre baie. Dau drumul la apa rece. Ma uit in oglinda si o senzatie de deja-vu ma cuprinde. Ma pregatesc de o noua zi fara ea, fara tine, scumpa mea...