Stau in toiul noptii, si ma gandesc la tine ... Cu ochii inchisi, cu trupul amortit, cu mintea-mi adormita deja ... stau, si ma gandesc la tine. Cu coatele pe pervazul rece al ferestrei, cu becul inchis si cu televizorul stins, niciun sunet nu se mai aude, decat cel al greierilor de afara ... si al inimii mele ce bate ca nebuna! Ganditor si pe alocuri melancolic, incerc sa-mi amintesc cu ce te-am vazut ultima oara imbracata, ce parfum avea pielea ta, ce gust aveau buzele tale, ce culoare aveau ochii tai ... Trist ca nu esti langa mine, si foarte fericit ca esti numai a mea, incerc sa ma tarasc catre pat, singurul loc in care pot fi mai aproape de tine in noaptea asta . . . Aproape ajuns la pat, ultimele tale vorbe imi fulgera parca prin minte, si imi trezesc tot trupul ... "Te iubesc!". Ce dulce pot suna aceste cuvinte spuse de tine. Intr-un tarziu, ajung la pat. Ma invelesc cu o cearsaful de sub mine, si strang perna sub capul meu ... sa fie mai moale! Nimic nu se mai poate intampla, e punctul pus zilei de azi, si e inceputul pus zilei de maine ... Deja trecutul nu ma mai intereseaza, deja prezentul e dat uitarii! Nu te mai iubesc deloc!(Sa nu credeti ca sunt vorbe spuse la despartire ... sunt cele mai frumoase ganduri pe care le poate avea un indragostit, caci vei vedea de ce!)Doar viitorul conteaza pentru mine, caci maine vreau sa ma indragostesc iar de tine ... Abia astept sa ma farmeci iar cu zambetul tau, si sa imi furi inima cu glasul tau! Abia astept sa te strang in brate de parca ai fi fost parte din mine din totdeauna . . . Abia astept sa simt gustul buzelor tale! Oare cum o fi? Noapte buna acum si pe curand iubita mea . . .
luni, august 27, 2007
sâmbătă, iulie 14, 2007
:)

Se spune ca viaţa unui om e presărată cu cărări si drumuri, cu indicatoare si semafoare, pentru a-l ajuta sa aleagă mai bine drumul ... Dar dacă asta e adevărat, atunci de ce nu găsesc drumul spre tine? De ce ştiu ca mă aştepţi la capătul lui? De ce nu pot sa te ating si sa te vad ... Sunt clipe în care-mi doresc sa ies de pe drumul vieţii mele, chiar de ar fi sa trec pe roşu, numai ca sa ajung pe drumul tău... sa ştiu ca undeva îţi voi ieşi în cale, si tu vei alege dacă sa mă eviţi, sau sa mă păstrezi ... căci drumul în doi poate fi mai frumos!
. . .
Se spune ca stelele sunt cel mai bun sfestnic al inimii! Dar dacă e adevărat, atunci de ce nu mă pot ajuta atunci cînd le povestesc despre tine, despre cum apari în visele mele si cat de frumos mă iubeşti în ele... De ce nu-mi şoptesc numele tău în adierea blîndă a nopţii?
. . .
Se spune ca ochii sunt fereastra către sufletul omului ... Atunci, dacă e adevărat, eu de ce, în fiecare noapte înainte sa adorm, îţi simt sufletelul cum se aşează între braţele mele, căutînd parcă mîngîiere si căldură? De ce nu mă pot vedea în ochii tai în timp ce te simt în braţele mele?
. . .
Simt că undeva te voi găsi, iar dacă mă vezi în drumul tău, să nu eviţi să mă tragi de mînă ... căci tu eşti pentru mine ceea ce vîntul e pentru pădure ... TOTUL, căci fără el o pădure e moartă, fără glas si fără viaţă!
Cuvinte cheie
Doar pentru tine
luni, iunie 25, 2007
Ca un Dumnezeu
Momentul în care ai aflat că ai cîştigat milioane de $?
Momentul în care devii tătic?
Clipa în care a spus DA?
Momentul în care îţi intalnesti jumătatea?
Noaptea în care ai avut parte de primul sărut?
Prima rază de soare pe care ai văzut-o pe lumea asta?
Ei bine, eu nu spun că nu ar fi importante aceste lucruri, dar pentru mine, cel mai important moment e dintr-un vis ... Visul in care eu urcam un deal şi încercam să văd ce e în vîrf. Ai avut vreodată senzaţia că doreşti să faci ceva, ce ti se pare anormal, inutil, fără sens, şi totuşi să ştii că e cel mai important lucru din viaţa ta? Ei bine, aşa am simţit eu în acel vis. Şi am avut dreptate. În vîrful deal ului, nu era decît o poza. O poza a unei fete ce stătea tristă pe o piatra, exact în locul în care mă aflam eu acolo! Descurajat, am dat drumul pozei. În acel moment, un vînt a început sa bată încet, parcă fredonînd o melodie, si în acel moment am privit poza. Vîntul părea să-i mîngîie pielea catifelată, si sa se joace printre firele sale de par, parcă numai din dorinţa de a-i şterge tristeţea de pe chip, însă fata nu făcea decît sa suspine. Am rămas uimit! Poza avea viaţa ... Pardon, fata avea viaţa! ... Şi totuşi chipul ei mă făcea să-mi retrag cuvintele. Părea o statuie, o piatra, o umbra a unei inimi care cindva a fost mare si strălucitoare! Mă uitam la poza, de parcă as fi fost hipnotizat. Numai priveam o poza, ci un film, o viaţă! Eram cuprins de povestea ei şi devenisem curios despre ce i se întîmplase. Atunci şi-a întors privirea în sus, ca şi cum m-ar fi privit! Atunci i-am văzut chipul trist şi totuşi de o frumuseţe angelică. Mi-aş fi dat inima în acel moment numai ca să-i pot şterge o lacrimă cu ea! Am încercat să-i vorbesc, să-i fac semne, dar nu mă vedeam şi nu mă auzea. Mă simţeam atît de neputincios... Atunci am auzit vocea ei dulce strigînd parcă în şoaptă, numai pentru ea: "De ce eu?"! Negru se făcu totul în jurul meu, nu pămînt, nu cer, nu aer, nu vînt!...Frigul îmi îngheţa şi inima şi sîngele ... Aveam senzaţia ca mor! Atunci am văzut cum din spatele ei, se întind doua aripi lungi şi albe... "E un înger!". Dar nu îşi întinse aripile sa zboare, căci toate penele îi cădeau, parcă nu avea niciun pic de viaţa în ea. În lumea mea aveam puteri depline, puteam sa fac orice. Însă în lumea ei nu puteam face nimic. Atunci poza a îngheţat...Şi a rămas cu mîna întinsă către mine parcă, cu o lacrimă în colţul ochiului, cu un zîmbet trist în colţul gurii! As fi vrut sa aflu de ce, şi cum, şi ce va face! Dar e o poza, şi asta va fi de acum în colo ...
Cuvinte cheie
Vise
sâmbătă, mai 12, 2007
Un final nedorit
Din ochii sai negri, si plini de durere, o lacrima se naste...o lacrima ce singura, aluneca pe obrazul rosu al fetei, rosu de-atata plans, rosu de-atata suferinta, rosu ca focul din inima ei care candva ardea mocnit, care insa acum s-a stins!E trista pentru ca nu intelege... plange pentru ca a pierdut tot ce iubea mai mult... sufera pentru ca toate visele sale se legau de el... Si totusi inca iubeste pentru asta e ultimul lucru care i-a ramas de facut... Trista si singura sta pe o banca, in mijlocul parcului, cu mainile acoperindu-si chipul... E aproape seara si o lumina blanda si portocalie, acopera intreg parcul, ca o cortina ce se trage peste specatacolul ce a fost ziua de azi. Insa aceasta trista actrita refuza sa-si termine partea, refuza sa accepte finalul pe care povestitorul i l-a scris. Actrita noastra e tanara fata!
Povestitorul, priveste de sus, trista sa actoare, si se gandeste ca totusi e un final prea crunt pentru ea. Asa ca incearca sa o ajute... Pentru inceput, povestitorul opreste timpul pentru ea... Norii nu se mai misca, Soarele ingheata, Luna ramane incremenita... frunzele raman suspendate in aer... vantul se opreste din batut... insa actrita nu observa nimic, ea fiind in continuare confuza si nesigura... Apoi povestitorul ii scrie un scenariu, special pentru ea...
SCENARIUL 1
... In scena apare tanarul ce o ranise pe tanara. Cu ochii indurerati de suferinta tinerei pe care inca o mai iubea, se apropie de banca unde aceasta statea si suspina. Se aseaza langa ea!... Fata ii simte prezenta, si fara sa ae uite la el ii spune: "PLEACA DE AICI! MI-AI LUAT INIMA SI MI-AI FRANT-O, ACUM CE MAI VREI SA-MI IEI? MI-AI LUAT TOT CE AVEAM MAI SCUMP PE LUME!!!". Tanarul se apropie de ea, si nu roasteste nici o vorba, nu face nici un gest, nici pulsul nu-i mai bate, doar o lacrima, in coltul ochiului ii apare. Incet lasa chipul in pamant, si da sa se ridice! Atunci fata il prinse de mana si il trase inapoi. Tanarul ridica privirea si intalni ochii, acum rosii, ai tinerei. Tanara il saruta, parca din dorinta de a uita tot, si de a o lua de la inceput! Tanarul, nu schita insa niciun gest, lasa privirea adanc in pamant, si cu tandretea unui tata, o inpinse pe tanara. Confuza, si uimita, aceasta nu vroia sa inteleaga ce se intampla... De fapt, era vorba de sarutul de adio. Tanarul ii spuse atunci: "CANDVA AI FOST TOT CE MI-AM DORIT. ACUM ESTI TOT CE AM VRUT. DAR ACUM NU MAI VREAU NIMIC...IARTA-MA! ADIO...". Tanarul intoarse spatele catre fata, si plangand se indrepta spre iesirea din parc, si de pe scena. Tanara ramase incremenita in picioare, nemaiputand sa se miste. De plans numai plangea, dar nici de simtit nu mai simtea nimic... Era ca si de piatra... Atunci, totul pentru ea s-a naruit, chiar si ultima speranta... Nu mai avea pentru ce trai, nu mai avea pentru ce spera... nu mai avea nimic. Fata, care candva te vrajea cu dulcele ei zambet, acum te ucidea cu indurerata ei privire... Era ca si moarta!!! ...Povestitorul insa, a observat ca nu a facut nimic bun pentru actrita lui preferata... Asa ca mai incerca odata!.. Dadu timpul inapoi... si incepu sa scrie un nou scenariu ...
SCENARIUL 2
In scena apare cel mai bun prieten al tinerei. Acesta, cu o privire plina de compasiune si caldura, se apropie de tanara si o ia in brate... Aceasta il strange puternic in brate si incepe sa planga cat o tinea inima... acum avea un umar pe care sa se sprijine. Tanarul nu
incearca decat sa o faca iar sa zambeasca, sa o linisteasca, sa o scoata din intuneric, si sa-i aprinda iar focul din inima... Incet, incet, cei doi stau si vorbesc. Tanara se descarca si tanarul o asculta... Incetul cu incetul, incep sa depaneze amintiri placute, si uita de tristete. Tanara zambea iar.... cei doi apoi se indreapta spre iesirea din parc. Tanara era inca trista, dar acum si-a aminiti ca nu e singura, si ca alaturi de prieteni este cu adevarat iubita, si pe ei ii va avea toata viata! Cortina se trage... timpul revine la normal. Luna incet isi ia locul pe cer, iar Soarele se stinge de tot, lasand cortina intunecata a noptii sa cada peste parcul, acum gol, in care doar vantul se mai plimba printre frunzele moarte de jos... Povestitorul e multumit cu acest final, si e multumit ca actrita lui e pregatita de spectacolul de maine...
NU LASA O DEZAMAGIRE SA FIE FINALUL UNUI SPECTACOL GRANDIOS... E O ONOARE SA POTI FII UN ACTOR PE SCENA VIETII, ASA CA PROFITA DE INTREG SPECTACOLUL.
Cuvinte cheie
Poveste de iubire,
Povesti
miercuri, mai 09, 2007
Te visez mereu
Umbra neagra a unei stele se-abate asupra mea, innecandu-ma in vise adanci intreaga noapte... In vise pot fi un inger care sa zboare ore intregi printre stele, in jurul lumii, dansand cu tine pe nouri sus, sus de tot, vrajindu-te cu albul aripilor mele!... sau pot fi vantul ce fuge ca nebunul pe intreg Pamantul, prin padure, printre firele de iarba, dar ma opresc in geamul tau si iti soptesc ore intregi te iubesc, te doresc, te vreau langa mine! ... sau pot fi un fulg de zapada care cade diun ceruri la infinit, si de fiecare data aleg sa cobor cat mai aproape de tine, dansand in jurul tau, dorind sa ma topesc pe pielea ta, pe buzele tale, in mainile tale!
... sau pot fi doar eu, un simplu barbat, care te iubeste foarte mult, si care sta singur pe o banca, numarand secundele care trec pana sa apari langa mine, numarand frunzele ce cad din copac,frunze ce parca formeaza un covor care sa te indrume catre mine!
... orice as fi in visele mele, toate sunt legate de tine... la fel ca si inima mea!
... orice as fi in visele mele, toate sunt legate de tine... la fel ca si inima mea!
Cuvinte cheie
Vise
Abonați-vă la:
Postări (Atom)