O seara oarecare

Era pe inserate... aproape noapte. Tanara tocmai se intorcea din oras. Obosita, dupa o zi ce inca o apasa pe umeri, trece agale pragul apartamentului ei. Isi scoate cu greu cizmele, si se uita in oglinda. Zambeste copilareste si scoate limba :) ... Apoi isi pune pardesiul in cuier si se indreapta catre bucatarie... Arunca o privire in frigider, si apoi se razgandeste. Se duce in sufragerie, unde era fotoliul ei preferat. Deschide becul si cauta telecomanda.

Se aseaza in fotoliu, si se ghemuieste, pana ce ajunge sa-si ia genunchii in brate ... Cand sa deschida televizorul...se opreste!Era o liniste apasatoare in camera...si fiecare coltisor ii amintea de el. Atunci mana incepuse sa i se lase in jos, si tot corpul parca ii intra in amorteala. "Mi-amintesc cand stateam amadoi in fotoliul asta. Ce inghesuiti mai eram :) !".Atunci, ca si cum ar fi auzit o bataie din palme se trezi. Ofta, in amintirea vremurilor, si deschise televizorul...Trecu prin toate posturile insa niciunul nu-i spunea nimic. Il lasa pe un post, numai pentru ca sunetul lui sa umple apartamentul gol.

"Parca am vazut ceva dulce in frigider, totusi! Sa nu se strice :D ". Sare din fotoliu, si fuge catre frigider. Scoate inghetata din congelator, si o lingurita din sertar... Cu fiecare lingurita de inghetata parca se mai trezea un putin. "E la fel de dulce ca si buzele lui cand era frig dimineata :) ...". Atunci se lasa prada dorului de el."Poate un dus imi va face bine!".Lasa inghetata cu lingurita in caserola, si isi scoate incet camasa de pe ea...o lasa pe scaunul de pe care tocmai se ridicase. Pe hol ajunsa, isi scoate pantalonii si ii arunca in urma ei...

Aproape goala ajunge in baie, lasand in urma ei toate hainele, in tocmai cum facea cand el venea tarziu, si ea il astepta :) ."Ce mult ii mai placea sa ma caute! Ce mult imi placea sa fiu gasita...".Potriveste apa si se baga sub dus... Incet incepe sa-si maingaie gatul...mainile...si ajunge sa se tina in brate."Mi-e dor...".Atunci se rezeama cu mainile pe peretele de sub capul de dus, si lasa apa sa-i ude parul...lacrimile i se pierd printre picaturile de apa. "Mi-e dor sa ma alinte...sa ma tina in brate...Mi-e dor sa-i aud inima batand!".Apoi brusc ridica fruntea si lasa apa sa-i spele lacrimile.

Dupa inca 5 minute, iese de la dus si isi ia un prosop pe ea...Se uita in oglinda si-si zambeste provocator."Chiar sunt frumoasa!"...Isi usuca parul si-si suna prietenii."Iesim? :D" ...

Ganduri din fata televizorului (1)

... o picatura de vin rosu pe o camasa alba. La fel e si cu dragostea... E de ajuns "un putin", pentru a umple un mare gol din inima ta :) ... Si dupa ce s-a umplut acel gol, chiar daca se mai pierde odata cu timpul, sau mai scurge cand se frange inima, culoarea si mirosul niciodata nu vor disparea...culoare si miros ce te vor impinge mereu sa iubesti...

. . .

In ceata de afara, vorbele mele se pierd fara ca macar sa fie auzite...nici macar visele nu mai au puterea sa se nasca...nici inima mea nu mai are curajul sa zboare, de teama sa nu se piarda...astfel,se scurg orele si timpul trece...doar eu si inima mea, vorbim in soapta despre trecut si prezent...amandoi visand la viitor!

. . .

... cele mai dulci iubiri sunt cele ce lasa loc multor vise...cele mai frumoase zambete sunt cele ce raman scrijelite pe peretii inimii...cele mai scumpe amintiri sunt cele ce se contopesc cu visele tale!

...

Sunt multe vorbe ce se spun si dainuie o viata in mintea celui ce le spune si ale celui ce le aude. Insa vorbele ce nu sunt rostite dainuie doar in mintea celui ce ar fi vrut sa le rosteasca, de doua ori mai mult! Asa ca de ce sa regreti ca nu ai spus ceva cand ai avut ocazia? Uneori e de ajus o vorba pentru a face lumina pana si in cele mai intunecate locuri...

...

Ce e maturitatea?

E atat de usor sa visezi. Sa-ti imaginezi ca lumea e a ta... ca stele sunt pe cer doar pentru ca tu ti le-ai dorit acolo sus...
E atat de simplu sa crezi ca intunericul e lumina, sau ca zapada e calda. Cand eram copil tzurtzurii de la streasina erau mai buni decat inghetata :D ... E atat de simplu sa fii copil, sa vrei orice si doar cat ai inchide ochii sa obtii... Asta e copilaria ideala.
Dar daca exista o copilarie ideala, cum ar suna o maturitate ideala? Sa ai bani si nicio grija financiara?Sa ai o sotie frumoasa si copii, si sa fie dragoste si armonie in familie?
...
Dar oare ce e maturitatea? Cum se defineste?Este ea conditionata de varsta, sau doar de viata?

Mi-ar placea sa lasati un comment cu explicatia voastra despre maturitate :)

Pe veci

Totul incepe cu un zambet, o privire aruncata intamplator . . . E toamna, si frunzele cad una cate una, pregatind covorul caramiziu, pentru regina toamna. Totul incepe sa cada intr-o usoara amorteala. Soarele uita sa incalzeasca precum o facea vara, cerul uita sa se insenineze si se lasa cuprins de nori, stelele se indeparteaza, odata cu luna . . . Copacii, isi pierd incet glasul, iar vantul, incepe sa teasa o panza, in mii de culori, noua haina a lumii.

Nimic nu mai e cald, nimic nu mai inspira viata . . . Si totusi, undeva, exista un coltisor, unde minunile sunt o banalitate, unde zambetele traiesc departe de racoarea vietii, rupti de timpul stapan. Exista un Colt De Rai, unde incap doar doua suflete, la umbra unui copac . . . Acolo, se intalnesc de mii de ani, in fiecare noua viata, doua suflete. Chiar de nu mai stiu cand s-au vazut prima oara, cum de se iubesc atat de mult, stiu doar ca acum sunt unul langa altul . . . Pentru ele, nimic nu e sigur, poate maine nici nu se vor mai vedea. Traiesc insa fiecare secunda precum ar fi ultima! De mii de ani, niciodata nu s-au pierdut unul de celalalt, insa mereu se revad schimbati, dar imediat se recunosc.

De ar fi in metrou, sau pe strada, in magazin, sau in troleu . . . Se spune ca dragostea nu tine cont de nimic, si asa este, insa doar cand se refera la suflete! Pentru noi, simpli muritori, stapan ne e doar timpul, caci el ne conduce fiecare secunda . . . Insa noi putem sa il pacalim, lasandu-l sa ne conduca, pana cand va fi momentul ideal, pana cand, si inima noastra il va putea infrange.

Pana atunci, sufletele noastra se vor intalni la umbra unui copac, departe de tot si toate, departe de timp, departe de noi . . .

Moartea unui inger

Inceput de vacanta . . . Inceput de vara! Nimic de facut, nimic de pierdut! Doar 3 luni de castigat . . . Acestea sunt gandurile unei tinere de 16 ani! O noua zi, o noua aventura. O noua seara, un nou inceput! O noua dimineata, un nou vis de implinit . . . Trecu o saptamana si nimic nu se schimba. Era aceeasi visatoare, aceeasi fata cu zambetul dulce si inima mare, cu chipul angelic, ce te fermeca doar cu o privire . . .

Era august. Vara incepea sa dea semne de resemnare, si toamna incepea sa faca cu ochiul! Insa, in lumea tinerei, nimic nu se schimbase . . . Aceasta zi urma sa fie una iesita din comun . . . Facuse ochii mari, si primul lucru pe care-l zari era chipul ei de ingeras somnoros din oglinda. Isi zambi timid, parca rusinata de cat de frumoasa era . . . Repede se trezi si se pregati de o noua zi. Insa nu se simtea in apele ei, ceva lipsea! Prietena ei cea mai buna . . . nu era langa ea! Se duse sa o caute, dar nu era acasa, iesise cu iubitul ei . . .

Tanara se intrista, si pleca de una singura sa se distreze cu celelalte prietene! Insa nu era acelasi lucru, nu avea acelasi farmec! Era ca si cum, inima i-ar fi fost franta, insa nu avea de unde sa stie asta! E mai usor sa iti dai seama cand suferi decat cand esti fericita, si deci ii era mai usor sa spuna ca SUFERA, decat sa-si fi dat seama ca mai intai a invatat sa IUBEASCA!

Timpul trecea apasator, ca si cum ar fi avut in spate un sac . . . Erau toate amintirile ce o legau de prietena ei! Erau multe si grele . . . Toti vorbeau si zambeau in jurul ei, iar ea zambea facandu-se ca intelege . . . Atunci realiza un lucru! Ca nimic nu e vesnic, si totul se poate schimba de azi pe maine. In gandul ei, o singura intrebare se nascuse: "Oare ar trebui sa ma schimb si eu? Prietena mea era ca mine, si s-a schimbat! Oare e ceva rau la mine?" . . . In acea noapte, ingerasul din chipul fetei, inchise ochii pentru ultima data.

Ingerii se nasc in fiecare, si traiesc odata cu noi, insa noi alegem cat sa traiasca ei, prin felul nostru de a fi . . .