Scrisoare pentru parinti

Ziua 198. 

Inca o zi, inca o seara. Buna mama. Buna tata. Am trecut cu bine si de ziua de astazi. Chiar mai mult decat atat, azi ne-au dat basole cu carnaciori. Cei mai buni carnaciori pe care i-am mancat vreodata. Ne-au dat un pachet in plus de tigari si chiar si un pahar de tarie. Cea mai buna cina pe care am avut-o pana acum. Pana si generalul a trecut pe la noi si ne-a imbarbatat. As fi preferat sa ramana sa lupte si el, dar ce sa-i faci.

Colegii mei sunt la o aruncatura de arma de mine si joaca poker pe tigari. Cartile de joc de unde le au? Stai linistit tata, sunt aceleasi pe care mi le-ai dat cand am plecat pe usa. Ce sa zic, ar mai lipsi un acoperis (in locul transeului), si vreo doua trei fete (in locul armelor), si ar fi o petrecere in toata regula (si nu un razboi).

Voi ce mai faceti? Cum o mai duceti? Imi lipsiti enorm, dar si mai mult, mi-e dor sa pot dormi fara sa aud gloante suerand in jurul meu. Dar ce sa-i faci. Toti aici luptam pentru cineva si ceva. Nu stiu daca ai auzit, dar verisorii mei nu prea au avut norocul meu. Sper ca parintii lor sunt bine. Spune-le ca lupt si pentru ei. Stiu ca nu ti-am mai scris de mult, dar sper sa va mai linistiti dupa ce veti citi aceasta scrisoare si sper ca sunteti mandri de mine.

Cum mai e vremea pe acolo? Aici ploua in continuu. Acum e insa liniste. O liniste chiar apasatoare, dar nu-ti face griji, stii foarte bine ca eu ma pricep sa destind atmosfera. O sa fie bine. Abia astept sa ne revedem.  

Tii minte o ca o sa va scriu cand imi va fi mai greu? Ei bine, nu de asta va scriu acum. Insa promit sa va zic de ce v-am scris cand o sa va citesc eu scrisoare asta...

Cu dragoste,

Al vostru fiu.

Ziua 210

Batranul, incercand sa fie puternic, termina de citit scrisoarea si cade in fotoliu. Bratanica de langa el nu s-a oprit din plans de minute in sir. Steagul, medalia si gradul de colonel pe care i l-au pus fiului ei nu ii pot alina acum pierderea.

O lacrima intr-un ocean

Afară e frig, şi seara începe să se lase peste oraş. Cerul e de un albastru limpede ca de cristal. O linişte apăsătoare înveleşte toată plaja. E noiembrie, şi doar tineri indrăgostiţi mai vezi pe ponton, strângându-se în brate, şi declarându-şi iubirea cu sunetul dulce al mării pe fundal.

O tânără însă, tristă, stă singură pe o bancă. Priveşte lung marea şi suspină. Mâinile îi sunt întinse pe lângă trup. Palmele îi sunt lipite de scândurile băncii, de parcă ar aştepta ca cineva să i le ridice de acolo şi să le sărute. Mintea îi e departe, la cel cu care se obişnuise să facă asta. Îl caută în gândurile ei, îl caută în amintirile ei. De plecat, a plecat de mult de lângă ea, şi golul pe care l-a lăsat încă nu s-a umplut. Se ridică de pe bancă încet, şi priveşte lung către stele, chiar dacă nu le poate vedea. Îi e dor de el...

Agale, se plimbă pe ponton singură. Zâmbeşte din când în când, amintindu-şi de toate momentele în care el o ţinea de mână, şi o surprindea cu câte un sărut. Acum însă, doar marea o mai surprinde cu câte un val, ce îi ascunde lacrimile printre picăturile ei.

Pontonul se termină, şi plaja începe, însă tânăra nu se opreşte. Fiecare pas al ei rămâne pe nisip. Fiecare lacrimă a ei rămâne în inima ei. E tristă, şi suferă, însă nu o aratî celor din jur. Cândva, pe acea plajă, erau amândoi, scăldându-şi trupurile în razele soarelui. Cândva, el era lângă ea. Cândvă, a fost de mult...

Se opreşte şi se aşează pe nisip, tinându-şi genunchii strânşi în braţe şi privind cum soarele se ascunde în mare. Multe apusuri le-au petrecut împreună, însă şi mai multe răsărituri i-au prins pe plajă, unul în braţele celuilalt, înveliţi doar cu o pătură. Se ridică, şi încet, se îndreaptă către mare. Un pas timid urmat de altul şi deja apa îi ajunge la genunchi. Se opreşte, căci o simte rece, însă închide ochii şi se cufundă în amintirile cu el, amintiri ce îi încălzesc inima şi trupul. Se opreşte când apa aproape îi ajunge la talie.

Marea se linisteşte brusc, ca şi cum încercând să o protejeze pe tânără. Pescaruşii şi ei stau tăcuţi şi o privesc curioşi de pe ponton. E linişte deplină, şi tânăra noastră se lasă frâu liber sentimentelor. Lacrimile sale curg din inima-i rănită, şi se pierd în apa mării, suspinele ei parca acoperind sunetul mării... Cândva, apa era locul în care ce-i doi se jucau, se ascundeau, evadau... Acum e doar locul în care el va fi mereu... Cu lacrimi pe obraz, tânăra sărută apa mării, şi se întoarce pe uscat, în timp ce unii trecători dau semn că vor să sară după ea să o scoată din apă, temându-se de ce e mai rău.

Tânăra iese singură, şi imediat e invelită cu o geacă. Ea întoarce privirea încă o dată, şi chipul lui zâmbitor se vede în soarele ce apune. Zâmbeşte şi ea, şi sopteşte un "Te iubesc", moment în care soarele se pierde de tot în mare, şi odată cu el, ia şi o parte din inima ei. O ultima lacrimă îi mângâie obrazul... O şterge cu mâna, însă odată cu lacrima şterge şi zâmbetul pe care tot el l-a pus pe buzele ei...

- Sunteţi bine domnişoară, aveţi nevoie de ceva?

- Sunt bine, le răspunde fata zâmbind cu caldură şi tristeţe. Sunt bine...

Playlist List No.1

Salut,

Asta e prima recomandare pe care o fac muzical.

http://www.youtube.com/playlist?list=PLEF07C35DF74E1A8B

Just listen with your heart.

Sfarsit si inceput

Sub un cer instelat de toamna, o relatie isi traieste ultimile clipe. Lacrimi picura pe aleea presarata cu frunze ruginii, alee pe care un baiat si o fata se indreapta in directii opuse. In urma lor insa, umbrele le raman inclestate intr-o imbratisare. Ele nu vor sa accepte despartirea celor doi. Luna insa se ascunde in nori, si cele doua umbre se pierd in intuneric... Relatia s-a frant.

Nu trece mult timp, si tanara se opreste pe o banca. A fost tare cat au vorbit cei doi, dar acum nu mai e nimeni care sa o vada. E singura, si isi lasa inima sa planga... E trista, si o doare, insa uneori, raul cel mai mare e sa traiesti viata pe care nu ti-o doresti... Privind cerul instelat, parca fiecare stea o poate asocia cu o amintire frumoasa... Insa cum stelele cad de pe cer, la fel si amintirile dispar si se pierd...

Oftand, isi sterge lacrimile cu maneca de la bluza, se ridica zambind si plina de speranta. Telefonul ii suna. E tanarul de care tocmai se despartise. Ii respinge apelul, isi pune telefonul pe silentios, si il pune in buzunar. Ajungand acasa, se schimba, si verificandu-si telefonul, gaseste 3 apeluri nepreluate si un mesaj. Citind mesajul, i se face dor de el, si incearca sa-l sune. Tanarul insa ii respunge apelul... Tanara se ambitioneaza, si isi propune sa nu il mai sune niciodata.

Timpul trece, si anii se scurg. Cei doi nu s-au mai vazut de atunci, fiecare plecand pe drumul lui... insa un "ce-ar fi fost daca" va ramane mereu in inimile si in mintile celor doi...

Change of plans. Day 2.

Salutare,

Şi uite că s-a mai dus o zi. Astăzi am încercat să fac griş cu lapte. Rezultatul a fost pe măsura efortului. Mi-a ieşit ca la mama acasă. Însă, ca o nouă dovadă că cine mi-a pus bucătăria în drum a cam fost om nebun, am pus prea mult griş, şi nu am amestecat atât de mult pe cât trebuia. Rezultatul? De două zile tot încerc să scot arsura de pe fundul singurei mele oale. :(

Am şi lăsat-o la muiat, dar trebuie să mai aştept şi între timp să tot scrijelesc arsura.

Concluzia: unele lucruri, mai alse cele dulci, ascund o muncă mare în spate.

PS: Poate într-una din zilele astea o să reîncep să scriu poveşti :) ...

Numai bine,

Silviu.