Timpul se scurge apasator si nepasator... Incercam sa tragem de fiecare secunda. Soarele isi varsa la un moment dat razele asupra ta. "Doamne, ce frumoasa esti!" . Lumina parea sa-ti urmeze fiecare contur al picioarelor, al mainilor, al sanilor, al chipului... E ca si cum Soarele te mangaia. Te trag de mana mai aproape de mine. Tu te uiti la mine uimita, si ma intrebi zambind "Ce ai patit?" . "Mi-era dor de tine", iti raspund. Eram gelos pe acea lumina, te vroiam numai pentru mine.
Te ridici si intinzi mana. "Vino cu mine!", imi spui. Ma ridic si te urmez... "Unde mergem?" , te intreb curios. "Nu stiu, dar sigur o sa fie un loc frumos", imi raspunzi privindu-ma cu tandrete. Atunci ma opresc si te trag de mana. Te opresc din mers si fara sa apuci sa intorci capul, te iau in brate. "Mereu ai stiu ce vreau", raspunzi zambind. Era atat de bine sa te simt la pieptul meu. Tu te simteai ca o regina. Te cuibarisesi la pieptul meu ca un puisor, dar ma priveai cu niste ochi de ingeras, atat de inocenti...
Mergem ce mergem si ajungem intr-o poiana. Era atat de multa lumina... Te las incet sa cobori din bratele mele. In secunda in care ai atins iarba cu picioarele, te descalti si incepi sa privesti tot ce era in jurul tau... Mii de culori, mii de de sunete, mii de minuni. Eu priveam o singura minune, pe tine si simteam ca ma indragostesc mai mult cu fiecare secunda... "E atat de frumos aici!!!", strigi invartindu-te printre fluturii ce zburau uimiti in jurul tau, florile ce parca incercau sa se fereasca de tine. "Asa e", strig catre tine, "esti cea mai frumoasa!", rostesc incet, sa nu ma poti auzi.
Pun un pas in poiana si ma indrept spre tine... Tu parca erai intr-o alta lume, o lume plina de lumina si invaluita in culoare... Cand sa ajung langa tine, sari pe mine si cadem amandoi la pamant... Eram jos si tu deasupra mea. Ma simteam ca un copil mic, care urma sa fie sarutat pentru prima oara. Ma privesti si zambeti. Eu rosesc pe loc ... "Nu te radea :( !", ii zic cu o voce de copil rasfatat. "Nu radeam iubitule, doar ca esti asa de dulce!". Atunci eu zambesc si te intorc de pe mine si te pun pe tine la pamant. Acum eu eram deasupra. Tu te ridici si fara sa ma dai de deasupra ta, ma saruti. Eu inchid ochii si cobor incet trupul dupa buzele tale.
Ajungem amandoi trup langa trup, cu mainile mele in palmele tale, cu buzele mele lipite de ale tale, cu inimile noastre batand ca una, intr-o armonie perfecta. Ma trantesc langa tine, si ramanem unul cu capul pe mana celuilalt, intinsi pe iarba, privind cerul albastru, presarat cu nori albi... "Putem sa ramane toata viata aici?", te intreb cu un tremur in voce. "Inimile noastre se intalneau mereu intr-un loc precum acesta, si se vor intalni mereu si de acum in colo, iubitul meu!". Zambesc si tac. Intorc capul intr-o parte si te privesc cum te pierzi printre nori si raze de soare. "Unde te gandesti?" o intreb cu zambetul pe chip. "La noi" , imi raspunde zambind, si intoarce si ea capul spre mine. Se ridica incet si isi pune capul pe pieptul meu.
Eu ma ridic un pic, sa stea mai bine si imi trec mana prin parul meu. Ea isi aseaza ureche pe inima mea. "Ce tare bate!". "E din cauza ta, scumpa mea!". Te ridici uimita si totusi putin speriata si ma intrebi:"Dar eu ce ti-am facut?".Se vede ca glumesti, asa ca intru in jocul tau. "Mi-ai furat inima si doar cand esti langa mine, inima mea se mai intalneste cu mine. Si acum bate asa de tare pentru ca e bucuroasa sa ma revada!". Tu zambesti si sari pe mine. Ma las incet pe spate. Ajungem cu buzele aproape lipite. Niciunul dintre noi nu da sa-l sarute pe celalalt. "Vreau sa te sarut, scumpa mea!". "Si cine te opreste?", imi raspunde zambind. Atunci ma ridic repede si o trag dupa mine. "Te invit la un vals!". "Accept, dar numai daca te descalti si tu!".Ma descalt si incepem sa dansam. Totul parea sa se opreasca, toata viata si agitatia din poiana disparu. Poiana insasi deveni o scena, in care doar doi indragostiti dansau. Muzica? O dadea vantul ce se furisa printre crengile copacilor, parca dand viata si glas padurii. Reflectoarele? Soarele era sus pe cer, la datorie. Spectatorii? Mii de vietati si sute de plante. Totul era asa cu trebuia. Totul era perfect.
Dansam si ne priveam cu toata dragostea din inimile noastre. Nu ne puteam lua ochii unul de pe celalalt. "Esti atat de frumos iubitule! Dar nu stii sa dansezi deloc :)"."Esti atat de frumoasa iubita mea, dar sa stii ca m-ai calcat de zeci de ori pana acuma!". "Uratule!"."Frumoaso!". Zambim amandoi si ne lasam purtati de acordurile melodiei ce se auzea in fundal. "Nu ai vrea sa fii sotia mea?", o intreb timid. Ea nu raspunde si nu se opreste in dans, doar zambeste. Nici eu nu ma opresc din dans, insa ceva ma face sa ma tem. "Iarta-ma, nu stiu ce m-a apucat!". "Si eu te iubesc mult de tot!", imi raspunde ea.
Atunci fericirea imi umple tot trupul... "Hai sa ne casatorim acum, aici!". Se citeste emotia pe chipul tau. "Dar cum aici? Nu avem nimic :)" , raspunde ea surprinsa. "Avem tot ce conteaza, pe noi!". Iau doua floari de papadie si fac doua inele. Ma asez in genunchi si te intreb: "Vrei sa fii sotia mea? La bine si la rau, bla bla bla?" . Se face liniste... "da". Abia imi puteam conteni zambetul insa vroiam sa pastrez un aer de seriozitate. Dau sa-ti pun inelul pe mana, insa dupa tu il iei repede pe celalalt si imi spui "Ridica-te!". Ma ridic surprins. Te asezi in genunchi in fata mea si ma intrebi: "Vrei sa fii sotul meu? La bine si la rau bla, bla, bla?". Atunci zambesc si raspund:"DA". Imi pui inelul pe mana si te ridic si pe tine din genunchi. Dau sa te sarut, dar tu ma trantesti la pamant. "Doar nu suntem in biserica si pot sa te sarut cum vreau eu!", imi spui in timp ce te priveam surprins. Zambesc si inchid ochii... Ne sarutam fara sa ne pese de timpul ce se scurgea, ne sarutam fara sa conteze daca mai era cineva pe acolo, ne sarutam caci ne iubeam enorm de mult. Cortina se trage incet peste poiana, insa actorii nu parasesc scena. Pentru ei, nu mai e o poveste copiata de undeva. E povestea lor, e viata lor, e "Doar noi doi"...