E prima zi de Craciun... Agitatie prin camere, fulgi de zapada pe geam, zapada cat cuprinde peste pamantul amortit... Bradul devine cel mai important membru al familiei, cel putin pentru cateva ore. Cei mici sunt primii, apoi ce ramane e pentru cei mari. Cadouri pe covor, dulciuri printre crengi, lumini si oranamente peste tot prin camera...Tanarul nostru, isi ia tributul in primire de la Mos Craciun, si il desface intr-o fractiune de secunda... Jucaria pe care a vazut-o cu mama lui cand a fost la cumparaturi; ce mult si-a dorit-o... Parintii il privesc zambind, parca incarcandu-si bateriile de la zambetul lui. Tatal sare din pat zicand ca se duce pana in bucatarie sa pregateasca ceva de mancare pentru familie. Stapana casei, ramane impresionata de vorbele sotului, totusi pastrandu-si o urma de retinere cand se gandeste la rezultat. Ramane insa sub asternuturi, privindu-si odrasla jucandu-se si bucurandu-se de cadoul adus de Mosu... Tanarul, in totalitate intrat pe sub brad, in speranta ca mai gaseste ceva, da peste un cadou adresat mamei. "E pentru tine mamy"... O cutie de creta. Femeia era profesoara, asa ca nimic ciudat in treaba asta. Problema era ca nu era de la nimeni din familie, cel putin dupa interogatoriul facut de aceasta... Nu aveau nicio firma pe cutie, nimic care sa denote ca au fost cumparate de la magazin.
Zilele trec, si odata cu el si sarbatorile. Incepe iarasi scoala, si deci si mu
nca pentru cei mari, dar si pentru cei mici daca e sa te iei dupa vorbele lor. Bradul a parasit de mult incinta casei, cadourile sunt pe rafturi alaturi de cele din anii precedenti. Doar cutia de creta a ramas in geanta femeii. Intr-o pauza cat era la scoala, se decide sa desfaca cutia. Erau 3 bucati de creta, pe una scria bucurie, pe cea din mijloc iubire si pe ultima speranta. "Ciudata creta" isi spune ea. Scoate pe cea pe care scria iubire si incearca sa scrie ceva pe tabla. In momentul ala, creta incepe sa scrie singura, descriind prima daca cand si-a intalnit viitorul sot. Ziua, ora, locul, felul in care erau imbracati, ce si-au zis... Vazand ce se scrie, un sentiment de caldura i se naste din suflet si ii umple incet tot trupul... "Mi-amintesc. Daca stiam ca se va ajunge la ce avem azi, l-as fi cerut eu de sot in acea zi"... Zambind, si cu ochii putin umezi, femeia ia creta si o pune la loc, moment in care tabla se sterge singura. Evenimentul o pune pe ganduri. Ia si bucata cu fericire si la fel incearca sa scrie ceva pe tabla. Creta o ia iarasi inaintea femeii si incepe sa descrie primul craciun pe care l-a petrecut in copilarie alaturi de familie, bradul, cadourile primite, colindele cantate chiar daca era dimineata de Craciun, masa imbelsugata, parul carunt al tatalui... "Aproape ca uitasem ce fericita am fost, si ce norocoasa sa am asa parinti..." Pune si pe aceasta la loc, si din nou, tabla se sterge singura. Surprinsa de cadou, priveste in cutie, si observa ca deja ca cele doua bucati erau mai mici decat a treia, care nu o folosise deloc... "Trebuie sa am grija de ele, sa nu le consum prea repede"...Zilele trec precum anotimpurile, si iata-ne din nou ajunsi in dimineata de Craciun. Cutia era goala. Doar un varf de unghie din creta cu fericire ma ramasese. Zorii zilei umplu apartamentul de lumina. Femeia se trezeste, asteptand parca sa isi vada copilul intrand vijelios sub brad, in cautarea cadoului, insa acesta se lasa asteptat. Minutele trec, la fel si orele. Femeia se trezeste si se duce in camera lui, numai pentru a-l gasi trezit deja dar la calculator.
- Nu vii sa-ti vezi cadourile?
- Un pic mamy, sa termin jocul asta.
- Bine, dar sa nu dureze prea mult.
- Bine, bine...
Femeia inchide usa incet, scoate ultima bucatica de creta ramasa si da sa scrie ceva pe mana ei. Creta incepe sa-i deseneze ziua de Craciun de anul trecut, si zambetul dulce al copilului cand si-a desfacut cadoul... Femeia suspina; o lacrima chiar isi facu simtita prezenta pe obrazul ei... Sotul care era in trecere catre bucatarie o zareste pe femeie si vine catre ea. Aceasta isi mascheaza repede lacrima, insa si el o simte. O ia de mana, o trage catre pieptul lui, o saruta pe frunte, si o convinge sa il insoteasca in bucatarie in speranta ca anul acesta, mancarea va fi mai buna in dimneata de craciun fata de anul trecut... Noaptea se lasa incet peste oras, peste familia noastra, peste lumea de azi...
Cutia de creta nu s-a mai umplut, si nici una noua nu a mai primit niciodata... Dar si-a dat seama ca acele bucati de creta erau parte din ea, parte din sufletul ei. Acele bucati de creta erau doar un altfel de a pastra sentimente...
