vineri, aprilie 09, 2010

Intotdeauna

O noapte de vara, doar in doi... Ne jucam de-a v-ati ascunselea prin casa. Castigatorul ia ultima lingura de inghetata. Intri pe varfuri in dormitor crezand ca ma vei gasi acolo. Camera era insa goala. Geamul intredeschis, lasa doar un pic de vant in camera, destul insa cat sa umfle draperiile care erau trase. Cerul afara era innorat, insa se putea observa ca era luna plina. Becurile din camera erau inchise, afara intuneric precum cerneala. Insa din cand in cand, cate o raza de luna se strecura si lumina tot. Dai sa te intorci si de nicaieri apar si te prind in brate. Tresari si tipi, dar cand imi simti bataile inimii te linistesti si razi.
- Deci am castigat?
Zambesc si te invit sa-ti revendici premiul. Pe pat observi un trandafir. Seamana cu cei din fata casei. Te intorc si te propii de pat. Te asezi ca pe o banca pe marginea lui. Ma asez langa tine. Scot din buzunar o esarfa si ti-o pun la ochi. Termin de legat, si te iau de mana. Te ridic, si incet, strecor mana mea din a ta, si ma pierd prin camera. Primul tau instinct e sa duci mana la spate sa te dezlegi, insa nu o faci. Razi, insa nu te misti, nu te intorci... Doar astepti... Incet, vin si te sarut pe buze...
- Mi-am papat premiul... Raule...
- Nu l-am papat, doar l-am imbunatatit.
- Cum?
- Astepta si vei vedea.
Te sarut pe gat, Si iarasi ma pierd in camera... Te privesc cateva secunde. Erai imbracata intr-o camasuta cu nasturi, si niste pantaloni de pijama... Insa la fiecare raza a lunii care patrundea in camera, tu parea goala, cu o aura luminoasa in jurul trupului tau. Incet, te strang in brate si te sarut pe gat acolo unde era desfacut ultimul nasture. In sus, tot mai sus, pe obraz, pana pe buze, insa cu fiecare sarut, desfac si cate un nasture de la camasa ta... Pana ajung la buzele tale, termin toti nasturii. Te iau in brate, si te intind pe pat. Iti dau jos esarfa de la ochi. Te privesc si ma privesti... Imi zambesti timid. Iau trandafirul pe care il dadusem deoparte si cu el conturez si urmez fiecare linie, fiecare curba a trupului tau... Cand in sus, cand in jos, insa de fiecare data, dand cu petalele ei, cate un pic din camasa desfacuta la o parte. Pieptul ti-e gol, si luna il umple de lumina. Tu cu mainile tale, incerci sa ti-l acoperi. Zambesc, si las floarea deoparte. Vin spre tine, si te sarut pe buze lung. Iti indepartezi mainile de pe trup, si le asezi pe chipul meu, prin parul meu. ma opresc din sarut, si ma uit la tine zambind. Incep sa inchei fiecare nasture, lasandu-l doar pe cel mai de sus desfacut, intocmai cum erai inainte. Te iau in brate, si cand sa ma ridic cu tine din pat, te intinzi dupa floare.
- Era cat pe ce sa te scap, si cadeam si eu.
- La bine si la rau trebuie sa ma urmezi...
Radem... Te duc, afara, pe canapeaua de pe terasa. Te cuibaresti la pieptul meu imediat ce ne asezam. ma uit la tine, si pari a te simti vinovata.
- Ce s-a intamplat?
- Nu esti suparat, nu?
- Pentru ce?
- Pentru ca suntem aici si nu inauntru... Stii tu...
Rad...
- Stai linistita...
Zambesti si strecori o mana in buzunar, de unde scoti esarfa si ma legi la ochi cu ea... Apoi fugi pe iarba din fata casei...
- Cauta-ma.
- Stii bine ca te voi gasi...
Ma riric, buimacind, cautand un reper. In cautarea mea insa am ajuns pe scari si inevitabil, am ajuns cu fundul pe pamant. Vii intr-o graba razand, ma dezlegi si ma saruti.
- Te-ai lovit?
Te iau imediat si te rostogolesc pana in iarba de langa noi... In par sunt zeci de fire de iarba proaspata, insa in ochii tai se reflecta intreg universul. Radem si zambim. Te sarut pe locul unde nu a fost inchis cel mai de sus nasture, si incet urc spre buze. Tu strecori mainile, si incet, iti desfaci cate un nasture de la camasa...
- Promite-mi ca orice s-ar intampla, vei fi mereu aici cu mine.
- Voi fi... intotdeauna.