Si totusi amintirile nu se pierd niciodata... Ele sunt sus si acopera Cerul! De aceea, cand Pamantul vrea sa-si aminteasca de vremuri de mult trecute, e de ajuns sa dea nastere vantului, care cauta printre copaci si printre frunze, printre firele de iarba si picaturile de apa ale cascadelor, prin cuiburile pasarilor si culcusul animalelor, intreband, cercetand, cautand... Dar amintirile le gaseste mereu sus, in Ceruri! Asa ca, atunci cand o gaseste, amintirea e tot naluca, umbra ce pluteste printre nouri, si nu vrea sa coboare jos, inapoi in mintea Pamantului. Asa ca vantul o ademeneste cu promisiunea eliberarii, a vietii, infasurandu-se in jurul amintirii si transformand-o, din umbra in ingeras de nea, intr-un fulg de zapada unic in felul sau! Atras de mirajul vietii, fulgul incepe sa danseze si sa se lase purtat de dulcea melodie pe care vantul i-o sopteste la ureche, fara sa-si dea seama ce se intampla cu adevarat. Acum amintirea, fulgul, se apropie incet de Pamant, inapoi de unde a plecat (de unde candva era dorita uitata, acum e dorita inapoi)! Si dansand incet un dans al vietii, incet-incet isi da seama ca de fapt e un dans al mortii, caci e ultimul, primul si ultimul din viata lui, caci vede Pamantul apropiindu-se... Dar nu dispera si danseaza in continuare... Ajuns pe Pamant, fulgul se transforma incet in amintire, si inapoi de unde a fost uitata...
Dar nu e moarte, caci candva, amintirea aceasta va fi din nou uitata, si va avea din nou sansa sa danseze... Nici o amintire nu se uita, ci doar se ascunde, caci fara amintiri frumoase nu putem trai. Dar o amintire frumoasa se castiga din zece urate... Asa ca nu va fie teama sa gresiti, caci asta ne face pe noi sa ramanem lacrimi sau fulgi...amintirea noastra in mintea celorlalti, care nu ne vor lasa niciodata sa murim!
Dar nu e moarte, caci candva, amintirea aceasta va fi din nou uitata, si va avea din nou sansa sa danseze... Nici o amintire nu se uita, ci doar se ascunde, caci fara amintiri frumoase nu putem trai. Dar o amintire frumoasa se castiga din zece urate... Asa ca nu va fie teama sa gresiti, caci asta ne face pe noi sa ramanem lacrimi sau fulgi...amintirea noastra in mintea celorlalti, care nu ne vor lasa niciodata sa murim!