Pe veci

Totul incepe cu un zambet, o privire aruncata intamplator . . . E toamna, si frunzele cad una cate una, pregatind covorul caramiziu, pentru regina toamna. Totul incepe sa cada intr-o usoara amorteala. Soarele uita sa incalzeasca precum o facea vara, cerul uita sa se insenineze si se lasa cuprins de nori, stelele se indeparteaza, odata cu luna . . . Copacii, isi pierd incet glasul, iar vantul, incepe sa teasa o panza, in mii de culori, noua haina a lumii.

Nimic nu mai e cald, nimic nu mai inspira viata . . . Si totusi, undeva, exista un coltisor, unde minunile sunt o banalitate, unde zambetele traiesc departe de racoarea vietii, rupti de timpul stapan. Exista un Colt De Rai, unde incap doar doua suflete, la umbra unui copac . . . Acolo, se intalnesc de mii de ani, in fiecare noua viata, doua suflete. Chiar de nu mai stiu cand s-au vazut prima oara, cum de se iubesc atat de mult, stiu doar ca acum sunt unul langa altul . . . Pentru ele, nimic nu e sigur, poate maine nici nu se vor mai vedea. Traiesc insa fiecare secunda precum ar fi ultima! De mii de ani, niciodata nu s-au pierdut unul de celalalt, insa mereu se revad schimbati, dar imediat se recunosc.

De ar fi in metrou, sau pe strada, in magazin, sau in troleu . . . Se spune ca dragostea nu tine cont de nimic, si asa este, insa doar cand se refera la suflete! Pentru noi, simpli muritori, stapan ne e doar timpul, caci el ne conduce fiecare secunda . . . Insa noi putem sa il pacalim, lasandu-l sa ne conduca, pana cand va fi momentul ideal, pana cand, si inima noastra il va putea infrange.

Pana atunci, sufletele noastra se vor intalni la umbra unui copac, departe de tot si toate, departe de timp, departe de noi . . .

Moartea unui inger

Inceput de vacanta . . . Inceput de vara! Nimic de facut, nimic de pierdut! Doar 3 luni de castigat . . . Acestea sunt gandurile unei tinere de 16 ani! O noua zi, o noua aventura. O noua seara, un nou inceput! O noua dimineata, un nou vis de implinit . . . Trecu o saptamana si nimic nu se schimba. Era aceeasi visatoare, aceeasi fata cu zambetul dulce si inima mare, cu chipul angelic, ce te fermeca doar cu o privire . . .

Era august. Vara incepea sa dea semne de resemnare, si toamna incepea sa faca cu ochiul! Insa, in lumea tinerei, nimic nu se schimbase . . . Aceasta zi urma sa fie una iesita din comun . . . Facuse ochii mari, si primul lucru pe care-l zari era chipul ei de ingeras somnoros din oglinda. Isi zambi timid, parca rusinata de cat de frumoasa era . . . Repede se trezi si se pregati de o noua zi. Insa nu se simtea in apele ei, ceva lipsea! Prietena ei cea mai buna . . . nu era langa ea! Se duse sa o caute, dar nu era acasa, iesise cu iubitul ei . . .

Tanara se intrista, si pleca de una singura sa se distreze cu celelalte prietene! Insa nu era acelasi lucru, nu avea acelasi farmec! Era ca si cum, inima i-ar fi fost franta, insa nu avea de unde sa stie asta! E mai usor sa iti dai seama cand suferi decat cand esti fericita, si deci ii era mai usor sa spuna ca SUFERA, decat sa-si fi dat seama ca mai intai a invatat sa IUBEASCA!

Timpul trecea apasator, ca si cum ar fi avut in spate un sac . . . Erau toate amintirile ce o legau de prietena ei! Erau multe si grele . . . Toti vorbeau si zambeau in jurul ei, iar ea zambea facandu-se ca intelege . . . Atunci realiza un lucru! Ca nimic nu e vesnic, si totul se poate schimba de azi pe maine. In gandul ei, o singura intrebare se nascuse: "Oare ar trebui sa ma schimb si eu? Prietena mea era ca mine, si s-a schimbat! Oare e ceva rau la mine?" . . . In acea noapte, ingerasul din chipul fetei, inchise ochii pentru ultima data.

Ingerii se nasc in fiecare, si traiesc odata cu noi, insa noi alegem cat sa traiasca ei, prin felul nostru de a fi . . .