marți, februarie 26, 2008

In doi..

"As vrea sa stau la umbra unui copac, in mijlocul padurii. Copacul sa fie batran si sa treaca un izvor cu apa calda pe langa el... Langa izvor sa fie o tufa mare de ghiocei si viorele care se scalda in razele firave ale soarelui, ce patrund printre ramurile dese ale copacilor... Tu sa te uiti pierduta pe cer, fara griji, fara vise, fara dorinte, desenand animale din norii pufosi ca zapada...", asa incepe visul meu...

Inchid ochii si ascult vocea padurii. Cu mana mea, caut timid mana ta printre firele de iarba... Iarba framata la atingerea mea plecandu-se usor, parca dorind sa fie mangaiata toata. Te ating fara sa-mi dau seama... pielea ta e mai fina decat am crezut vreodata... imi simti atingerea si tragi repede mana, ca si temandu-te de ceva. Te ridici in picioare si cu ochii tai mari te uiti la mine si-mi soptesti, fara sa ma privesti: "Prinde-ma daca poti!" ... si incepi sa fugi de mine razand...

Te cufunzi in izvorul cu apa lina ca si cristalul... Pestii se uita mirati la tine si parca zambesc... Ma uit uimit o secunda la tine fara sa-mi dau seama ce se intampla... Ma decid sa sar dupa tine... Dupa multe eforturi si zeci de litri de apa aruncati de tine in fata mea, si miile de zambete nascute, te prind in bratele mele.... Se face liniste. Te ridic din apa in bratele mele. Nu-mi pot lua ochii de pe tine. In privirea ta se citeste o oarecare teama, si totusi o fericire de nedescris... Inima-ti tresare si zambetul iti incalzeste tot... Te iau in bratele mele si te asez pe iarba frageda, moale, proaspata... In acel moment tu esti regina padurii. Tu si numai tu, numai noi doi si nimic altceva, invaluiti in vise, dorinte, sperante si presarati cu fericire...

Ceva din tine totusi te impiedica sa visezi pana la capat... ceva impiedica filmul sa se mai deruleze ... Te cuprinde iar teama, dar eu sunt prea fericit ca sa o vad... Ma inlaturi de langa tine... Ma uit mirat... Intreb "Ce este?... Ce ai?... Ce s-a intamplat?"... Nu zici nimic si te ridici, dar cu dezinvoltura imi spui: "Uite ca m-ai scapat!". Dau sa te prind de mana, dar tu ti-o tragi repede inapoi... insa observi cum in mana ta s-a strecurat un ghiocel... Te uiti la mine si-ti vine sa mi-l arunci in fata... Te privesc cu teama, ma privesti cu tristete, si totusi ne privim unul pe altul ca si cum am fi tot ce am avea nevoie...

Incerci sa te apropii ca un copil ce vede pt prima data in viata o minunatie... Imi atingi varful degetelor... apoi obrajii mei fierbinti de frica dar si de pasiune... te apleci. Iei in palma apa rece rece si o arunci spre mine... nu ti-a placut niciodata sa te lasi usor si vrei sa lupt... incepi sa zambesti ca un copil ce stie ca a facut o boacana...

Cand mi-ai aruncat apa pe chip, am ramas aplecat, cu ochii in pamant... Tu incepi sa zambesti, dar eu intorc spatele... Dai sa pui mana pe mine, dar atunci ma intorc si te apuc de mana si te trag in apa cu mine... Amandoi eram uzi din cap pana in picioare... Nu mai zambesti. Ai pus un botic dulce. Eu zambesc si-ti arunc o palma de apa in fata, si-ti dau un pupic pe obraj. Iti doreai mai mult si totusi nu stiai cum sa mi-o arati... Cu o voce de copil caruia nu ii dai o bomboana cand ti-o cere te uiti la mine si-mi zici: "Te urasc!!!" ... apoi zambesti dulce... Eu ma apropii de tine, ca si cum, as vrea sa dau in tine numai cu saruturi dulci si mangaieri multe... Tot ce vreau e sa te rasfat... Iti place. Incep sa te ating. Rosesti si totusi ma lasi... Ma apropii de tine, te tin de maini, ma apropii cu buzele de ale tale, ca si cum provocandu-te sa ma saruti. In timp ce ma apropii, vorbesc cu tine ca si cum fortandu-te sa ma faci sa tac cu buzele tale... Zambesti si ma privesti in ochi. Lasi privirea in jos dar eu iti ridic chipul cu mana mea. Sunt la un milimetru de buzele tale... In gandul meu e doar o intrebare: "Oare cat de dulci sunt? Daca ma saruta, eu ce fac?" ...

Zambesti necontenit dar ti-e si teama. Totusi, o clipa mai tarziu nu mai zici nimic... nu mai zambesti, nu plangi, nu suferi. Inchizi usor ochii si astepti... Cand vad ca inchizi ochii, eu iau o mana de apa si ti-o arunc in fata... Tu te sperii si totusi nici macar nu-ti dau timpul sa scoti un cuvant ca te si sarut, ca si cum ar fi ultima oara cand as face-o... mi-e teama sa deschid ochii... "Ce dulce e!", imi spun in gand... Mi-e teama ca deschizandu-i vei disparea... Pentru noi, timpul a stat in loc, nimic nu mai misca. Pana si padurea s-a indragostit de noi. Visele au un sfarsit, asa e, dar noi puteam face din clipe mii de vise... Temator, deschid ochii in timp ce ma indepartez de buzele tale ca si cum m-ai pierde, strecori mana ta prin spatele meu...

Acum ne privim in ochi si ne sarutam. O apropiere mai intensa caci parca si sufletele noastre se unesc... Adie un vanticel primavaratec. Ne cuprindem unul in bratele celuilalt, caci suntem uzi si nu ne dam drumul la buze... "Ce dor mi-a fost de tine...". Tu zambesti si ca un puisor te cuibaresti la pieptul meu. "Nu mai vreau sa plec de aici... si pe tine clar nu te mai las sa fugi!"... Tu zambesti... "Poate ca nu trebuia sa te las sa ma prinzi, ca-mi placea sa ma fugaresti...", imi soptesti. Ma uit uimit la vorbele tale si incep sa rad... "Te-as fi fugarit si printre nouri si stele daca ai fi fost ingeras... dar nu conteaza... acum stiu ca te pot prinde... asa ca nu are rost sa fugi de mine... dar poti incerca ", iti soptesc la ureche. Razi de mine, si ma saruti... Incet, te lasi cuprinsa de caldura din inima ta, te lasi invaluita de sentiment. Mana cu ghiocelul ti se deschide incet, si floarea cade in apa... Iti doresti sa ma testezi. Deodata sari de la pieptul meu si fugi mai repede ca pana acum... Raman mirat... Credeam ca te joci. Credeam ca glumesti si totusi tu nu glumeai, chiar ai fugit. Acum venea randul meu. Ai apucat-o pe o cararuie...

Ma fac ca plec... Din departare ma zaresti intorcandu-ma. Dai sa ma strigi si totusi te opresti. "Oare m-am inselat, oare am visat ca proasta?", erau intrebarile din gandul tau... Atunci auzi un tipat puternic: "TE VOI GASI!!!" ... si ma intorc si fug spre tine cu toata puterea... Explodezi de bucurie si iti continui alergarea. Rad si strig : "Te prind... si te pap din cap pana la picioaruse... te umplu de saruturi, asa ca fugi cat te tin puterile!". Te ascunzi...

Ma opresc din alergat. Nu te gasesc. Ma uit in jur si te zaresc cu coada ochiului, dar ma fac ca nu te vad... Ma privesti razand incet de dupa trunchiul copacului. "Unde esti?", strig eu... "Undevaaaaaaa....", aud un raspuns... Tasnesti de acolo intr-o clipita. Stiai ca te privesc pe ascuns... Acum erai convinsa ca impartaseam aceleasi sentimente si totusi vroiai sa ma mai stresezi un pic. Aveai inca ghiocelul... fugi, dar lasi urme... arunci cate o petala in urma ta...

Printre frunze, greu zaresc urmele albe de zapada lasate de petalele ghiocelului... Le culeg cate una, parca incercand sa-l refac. La un moment dat se opreste urma, dar nu stiu unde esti. Nu te zaresc... Dintr-o data sari de dupa un copac in spatele meu, si ma sperii. Arunc in tine cu petalele de ghiocel. "M-ai speriat", iti zic fara sa te privesc... si te sarut. Ma opresc o secunda din sarut, dar nu ma indepartez de tine... "De data asta, nu mai pleci nicaieri", iti zic zambind... Si astea fiind spuse te lasi incet jos, pe frunzele moi, si eu deasupra ta... Te sarut in continuare... nu mai simt tremur in buzele tale, ci simt doar fericire in inima ta... Ochii nu mai sunt inchisi. Ai curaj sa ma privesti in ochi, ce-mi stralucesc de fericire. O stralucire mai puternica decat razele soarelui la mijlocul zilei intr-o zi de vara sau mai tare ca lumina lunii in noptile geroase cu luna plina... si totusi cumva atat de duiosi si de suavi... Te pierzi in ei.

Stiu doar ca esti a mea... stiu doar ca sunt al tau... si cu toate ca stiu atat de putin, ma simt cel mai fericit om de pe pamant. Te am aici langa mine, acum, si nimic altceva nu mai conteaza. Ma opresc din sarutat. Ne tragem amandoi rasuflarea... "Ti-a fost dor de mine?", ma intrebi zambind... "Nu ai fost plecata niciodata!", iti raspund razand... niciunul nu mai priveste cerul. Ne privim in ochi. Visele incep sa curga, dorintele capata contur, timpul se pierde in nepasarea noastra... "O sa mai fugi de mine?", te intreb zambind... "Nu voi putea fugi nicicand din inima ta ... desi poate voi mai evada uneori din bratele tale... sunt doar a ta si ca sa fug... va trebui sa ma alungi din inima ta!", imi raspunzi. "Sa stii ca mi-a fost dor sa te simt langa mine... iubita mea!"

. . .

PS: Co-autor Ana. http://justmeanny.wordpress.com/

6 comentarii:

justmeanny spunea...

:))).
Suuuuuuper. Ai sintetizat foarte fain:). Ar trebui sa ne mai jucam din cand in cand asa:P.

Iar asta e acceptul meu oficial de publicare:*.

biiig hug:)

P.S. Titlul initial era mai bun:)))

Anonim spunea...

dak nu te cunosteam as fi zis k nu ai scris-o tu , ma jur ca e cea mai tare poveste de dragoste ce am citit-o vreodata , e............ este exact asa cum ai scris-o ... perfecta

Anonim spunea...

se spune ca o chestie e buna atunci cand reuseste sa te "atinga"..cat timp am citit ceea ce ai scris...am uitat de toate...si ...m-am transformat intr-un martor devotat..si mai mult decat atat...ai reusit sa creionezi un tablou al puritatii si inocentzei..si dc intr-un cuvant ar fi sa descriu totul...as zice asa : SUBLIM!

Tavicu spunea...

Super frumos :)
M-am abonat la povestile tale ... si cum spunea si cineva mai jos!
Cand am citit ... am uitat de tot :) parca as fi fost acolo!

Anonim spunea...

ce-i frumos..frumos ramane pana la capat.EXCELENTA lucrarea!

Anonim spunea...

E frumos ceea ce ai scris,ceva asemanator am trait si eu,chiar daca a fost pt scurta durata...a fost :X cel mai pur sentiment pe care l am trait pana acum...
Viata e frumoasa,trebuie doar sa stim cum sa TRAIM FIECARE CLIPA!
>Andreea<
DD e mereu cu noi!