Sub un cer instelat de toamna, o relatie isi traieste ultimile clipe. Lacrimi picura pe aleea presarata cu frunze ruginii, alee pe care un baiat si o fata se indreapta in directii opuse. In urma lor insa, umbrele le raman inclestate intr-o imbratisare. Ele nu vor sa accepte despartirea celor doi. Luna insa se ascunde in nori, si cele doua umbre se pierd in intuneric... Relatia s-a frant.
Nu trece mult timp, si tanara se opreste pe o banca. A fost tare cat au vorbit cei doi, dar acum nu mai e nimeni care sa o vada. E singura, si isi lasa inima sa planga... E trista, si o doare, insa uneori, raul cel mai mare e sa traiesti viata pe care nu ti-o doresti... Privind cerul instelat, parca fiecare stea o poate asocia cu o amintire frumoasa... Insa cum stelele cad de pe cer, la fel si amintirile dispar si se pierd...
Oftand, isi sterge lacrimile cu maneca de la bluza, se ridica zambind si plina de speranta. Telefonul ii suna. E tanarul de care tocmai se despartise. Ii respinge apelul, isi pune telefonul pe silentios, si il pune in buzunar. Ajungand acasa, se schimba, si verificandu-si telefonul, gaseste 3 apeluri nepreluate si un mesaj. Citind mesajul, i se face dor de el, si incearca sa-l sune. Tanarul insa ii respunge apelul... Tanara se ambitioneaza, si isi propune sa nu il mai sune niciodata.
Timpul trece, si anii se scurg. Cei doi nu s-au mai vazut de atunci, fiecare plecand pe drumul lui... insa un "ce-ar fi fost daca" va ramane mereu in inimile si in mintile celor doi...