Ca un Dumnezeu

Care crezi că e cel mai important moment din viaţa ta?

Momentul în care ai aflat că ai cîştigat milioane de $?

Momentul în care devii tătic?

Clipa în care a spus DA?

Momentul în care îţi intalnesti jumătatea?

Noaptea în care ai avut parte de primul sărut?

Prima rază de soare pe care ai văzut-o pe lumea asta?

Ei bine, eu nu spun că nu ar fi importante aceste lucruri, dar pentru mine, cel mai important moment e dintr-un vis ... Visul in care eu urcam un deal şi încercam să văd ce e în vîrf. Ai avut vreodată senzaţia că doreşti să faci ceva, ce ti se pare anormal, inutil, fără sens, şi totuşi să ştii că e cel mai important lucru din viaţa ta? Ei bine, aşa am simţit eu în acel vis.

Şi am avut dreptate. În vîrful deal ului, nu era decît o poza. O poza a unei fete ce stătea tristă pe o piatra, exact în locul în care mă aflam eu acolo! Descurajat, am dat drumul pozei. În acel moment, un vînt a început sa bată încet, parcă fredonînd o melodie, si în acel moment am privit poza. Vîntul părea să-i mîngîie pielea catifelată, si sa se joace printre firele sale de par, parcă numai din dorinţa de a-i şterge tristeţea de pe chip, însă fata nu făcea decît sa suspine.

Am rămas uimit! Poza avea viaţa ... Pardon, fata avea viaţa! ... Şi totuşi chipul ei mă făcea să-mi retrag cuvintele. Părea o statuie, o piatra, o umbra a unei inimi care cindva a fost mare si strălucitoare!

Mă uitam la poza, de parcă as fi fost hipnotizat. Numai priveam o poza, ci un film, o viaţă! Eram cuprins de povestea ei şi devenisem curios despre ce i se întîmplase. Atunci şi-a întors privirea în sus, ca şi cum m-ar fi privit! Atunci i-am văzut chipul trist şi totuşi de o frumuseţe angelică. Mi-aş fi dat inima în acel moment numai ca să-i pot şterge o lacrimă cu ea! Am încercat să-i vorbesc, să-i fac semne, dar nu mă vedeam şi nu mă auzea. Mă simţeam atît de neputincios... Atunci am auzit vocea ei dulce strigînd parcă în şoaptă, numai pentru ea: "De ce eu?"!

Negru se făcu totul în jurul meu, nu pămînt, nu cer, nu aer, nu vînt!...Frigul îmi îngheţa şi inima şi sîngele ... Aveam senzaţia ca mor! Atunci am văzut cum din spatele ei, se întind doua aripi lungi şi albe... "E un înger!". Dar nu îşi întinse aripile sa zboare, căci toate penele îi cădeau, parcă nu avea niciun pic de viaţa în ea.

În lumea mea aveam puteri depline, puteam sa fac orice. Însă în lumea ei nu puteam face nimic. Atunci poza a îngheţat...Şi a rămas cu mîna întinsă către mine parcă, cu o lacrimă în colţul ochiului, cu un zîmbet trist în colţul gurii! As fi vrut sa aflu de ce, şi cum, şi ce va face! Dar e o poza, şi asta va fi de acum în colo ...